I.
nicio pasăre nu îndrăznea să bruieze albastrul
dincolo de care plonjau avioanele mele de hârtie puzzle în paragrafe manualul meu preferat
viteza de propagare
reflecția
refracția
domnu` tarzan se urca pe un baobab în pielea sa năucitoare chiar din fereastra bibliotecii
cu toate viețuitoarele curioase după sine
se pregătea să privească cerul
nu bănuia
mă substituiam înseram cu certitudine dar eram atât de mândră

de fapt eram tânără și poate că am rămas la fel de partea cealalată
gândesc uitându-mă la un fluture maiestuos odihnindu-se cu apetit
între coperțile unei ediții bilingve
dar pe atunci nu știam asta mă pierdeam înadins nu mă pliam pe suprafețele timpului și
după cum ziceam poate că am rămas la fel
zburam prin dreptul ferestrei de jad strigam din ecou domnu` tarzan recită-te prin pădure
noi te iubim
noi adică eu în primul rând și toți arborii care își fac drum prin sângele meu rapid halucinant
mă vezi domnu` tarzan râdeam cu gura plină de fragi hai zi că mă vezi
pentru că cine mai știe
dimineața e o pragmatică aburită e o seară mă duce într-o
coromâslă

II.
ce frumoși erau din cămașa lui gellu naum au făcut semne de carte
iulian și ioana
vezi și tu cui lași cămășile tale
când eu mă voi retrage să visez îndelung
atribuindu-mă aceluiași vis
când și baobabul ăsta